joi, 26 februarie 2009

Activitati G.A.C. Valeni pe linie de prevenire


In zilele de 25 si 26 februarie, Grupul de Actiune Comunitara Valeni, cu sprijinul Compartimentului de Analiza si Prevenire a Criminalitatii, din cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului Neamt, a efectuat o serie de activitati pe linie de prevenire, in randul elevilor din cadrul Scolii cu clasele I-VIII Valeni.

In sala P.@.P.I Valeni, au fost proiectate mai multe filmulete si materiale, pe linia combaterii delincventei juvenile, a violentei in scoli, a absenteismului scolar, efectele consumului de alcool si tutun in randul elevilor, modul de folosire a Apelului Unic de Urgenta 112, precum si pe linia prevenirii accidentelor rutiere.

Grupul de Actiune Comunitara Valeni a fost reprezentat de seful Postului de Politie Valeni, agent principal Cristian Cocea, d-na directoare Vasilica Aungurenci, d-na Maria Mirabela Gripca, managerul P.@.P.I. Valeni si dl. Nicolae Mihai, administratorul P.@.P.I. Valeni, iar la aceste activitati au participat un numar de 90 de elevi din clasele I-VIII, insotiti de 6 cadre didactice si mediatorul din partea rromilor.

Saptamana viitoare, astfel de activitati vor fi efectuate de G. A. C. Valeni si in scolile cu clasele I-IV din satele Moreni si Munteni, in scopul pregatirii antivictimale si antiinfractionale a elevilor si pentru a combate savarsirea de fapte antisociale in institutiile de invatamant.

duminică, 22 februarie 2009

A aparut nr. 3 al publicatiei FOAIA VALENILOR !

Numarul 3 din Foaia Valenilor ofera o multitudine de informatii utile cetatenilor, precum si rubrici noi: Pompierii va informeaza, Alegerile in Valenii anilor '50, Programele de investitii ale Primariei Valeni, Coltul legislativ, precum si un test pe linia combaterii delictelor silvice.
Foaia Valenilor a fost editata de Grupul de Actiune Comunitara Valeni in 800 de exemplare si va fi distribuita GRATUIT tuturor familiilor de pe raza comunei Valeni si institutiilor publice din zona.
Publicatia este disponibila si in format electronic, pe blogul G.A.C. Valeni, la adresa http://gacvalenint.blogspot.com/., primul si singurul blog de acest gen din tara!
Scopul editarii acestui ziar, care este distribuit gratuit in randul comunitatii din Valeni, este de a permite accesul tuturor persoanelor la informatie din sursa sigura, de la oficialitatile comunei, de a promova initiativa si spiritul civic al cetatenilor, precum si pentru prevenirea comiterii faptelor antisociale in zona.

vineri, 13 februarie 2009

Extras din Legea nr. 272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului

Capitolul V - Protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal
Art. 80(1) Pentru copilul care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala si care nu raspunde penal, la propunerea directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului in a carei unitate administrativ-teritoriala se afla copilul, se va lua una dintre masurile prevazute la art. 55 lit. a) si c).
(2) In dispunerea uneia dintre masurile prevazute la art. 55 lit. a) si c), Comisia pentru Protectia Copilului, atunci cand exista acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci cand acest acord lipseste, va tine seama de:
a) conditiile care au favorizat savarsirea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul in care a crescut si a trait copilul;
d) riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala;
e) orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului.
Art. 81(1) Masura supravegherii specializate consta in mentinerea copilului in familia sa, sub conditia respectarii de catre acesta a unor obligatii, cum ar fi:
a) frecventarea cursurilor scolare;
b) utilizarea unor servicii de ingrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legaturi cu anumite persoane.
(2) In cazul in care mentinerea in familie nu este posibila sau atunci cand copilul nu isi indeplineste obligatiile stabilite prin masura supravegherii specializate, comisia pentru protectia copilului ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, dupa distinctiile prevazute la art. 80 alin. (2), poate dispune plasamentul acestuia in familia extinsa ori in cea substitutiva, precum si indeplinirea de catre copil a obligatiilor prevazute la alin. (1).
Art. 82 In cazul in care fapta prevazuta de legea penala, savarsita de copilul care nu raspunde penal, prezinta un grad ridicat de pericol social, precum si in cazul in care copilul pentru care s-au stabilit masurile prevazute la art. 81 savarseste in continuare fapte penale, comisia pentru protectia copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca dispune, pe perioada determinata, plasamentul copilului intr-un serviciu de tip rezidential specializat.
Art. 83 Este interzis sa se dea publicitatii orice date referitoare la savarsirea de fapte penale de catre copilul care nu raspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia.
Art. 84(1) Pe toata durata aplicarii masurilor destinate copilului care savarseste fapte penale si nu raspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii in procesul de reintegrare in societate.
(2) Tipurile de servicii specializate prevazute la alin. (1), precum si standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aproba prin hotarare a Guvernului.
Capitolul VI - Protectia copilului impotriva exploatarii
Art. 85(1) Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, abuz, rele tratamente sau neglijenta.
(2) Orice persoana fizica sau juridica, precum si copilul pot sesiza autoritatile abilitate de lege sa ia masurile corespunzatoare pentru a-l proteja impotriva oricaror forme de violenta, inclusiv violenta sexuala, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenta.
(3) Angajatii institutiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intra in contact cu copilul si au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligatia de a sesiza de urgenta directia generala de asistenta sociala si protectia copilului.
Art. 86(1) Parintii copilului sau, dupa caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritatile publice si organismele private au obligatia sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a facilita readaptarea fizica si psihologica si reintegrarea sociala a oricarui copil care a fost victima oricarei forme de neglijenta, exploatare sau abuz, de tortura sau pedeapsa ori tratamente crude, inumane sau degradante.
(2) Persoanele mentionate la alin. (1) vor asigura conditiile necesare pentru ca readaptarea si reintegrarea sa favorizeze sanatatea, respectul de sine si demnitatea copilului.
Sectiunea 1 - Protectia copilului impotriva exploatarii economice
Art. 87(1) Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.
(2) Este interzisa orice practica prin intermediul careia un copil este dat de unul sau de ambii parinti ori de reprezentantul lui legal in schimbul unei recompense sau nu, in scopul exploatarii copilului sau a muncii acestuia.
(3) In situatiile in care copiii de varsta scolara se sustrag procesului de invatamant, desfasurand munci cu nerespectarea legii, unitatile de invatamant sunt obligate sa sesizeze de indata serviciul public de asistenta sociala. In cazul unor asemenea constatari, serviciul public de asistenta sociala impreuna cu inspectoratele scolare judetene si cu celelalte institutii publice competente sunt obligate sa ia masuri in vederea reintegrarii scolare a copilului.
(4) Inspectia Muncii, in colaborare cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, are obligatia de a promova campanii de constientizare si informare:
a) pentru copii - despre masurile de protectie de care pot beneficia si despre riscurile pe care le implica cazurile de exploatare economica;
b) pentru publicul larg - incluzand educatie parentala si activitati de pregatire pentru categoriile profesionale care lucreaza cu si pentru copii, pentru a-i ajuta sa asigure copiilor o reala protectie impotriva exploatarii economice;
c) pentru angajatori sau potentiali angajatori.
Sectiunea 2 - Protectia copilului impotriva consumului de droguri
Art. 88(1) Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope.
(2) Este interzisa vanzarea de solventi copiilor, fara acordul parintelui ori al altui reprezentant legal.
(3) Agentia Nationala Antidrog, in colaborare cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copiilor, si, dupa caz, cu alte autoritati sau organe de specialitate ale administratiei publice centrale, are obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru:
a) prevenirea folosirii copiilor la productia si traficul ilicit al acestor substante;
b) constientizarea publicului larg si, in mod particular, a copiilor cu privire la aceasta problematica, inclusiv prin intermediul sistemului de invatamant si, dupa caz, prin introducerea acestui subiect in programa scolara;
c) sprijinirea copiilor si familiilor acestora, prin consiliere si indrumare - daca este necesar, de natura confidentiala, dar si prin elaborarea de politici si strategii care sa garanteze recuperarea fizica si psihica si reintegrarea sociala a copiilor dependenti de droguri, inclusiv prin dezvoltarea in acest scop de metode de interventie alternativa la institutiile psihiatrice traditionale;
d) dezvoltarea suplimentara a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra aparitiei consumului de droguri la copii, ca si asupra implicarii acestora in productia si traficul ilicit de droguri; evaluarea permanenta a acestor situatii, a progreselor realizate, a dificultatilor intampinate si, respectiv, a obiectivelor propuse pentru viitor;
e) dezvoltarea unui sistem de informare publica care sa reduca toleranta in ceea ce priveste consumul de droguri si sa ajute la recunoasterea primelor simptome de consum de droguri, mai ales in randul copiilor.
(4) Institutiile prevazute la alin. (3) se vor asigura ca opiniile copiilor sunt luate in considerare la elaborarea strategiilor antidrog.
Sectiunea 3 - Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei
Art. 89(1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.
(2) Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.
Art. 90 Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie cat si in orice institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.
Art. 91(1) Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecarei directii generale de asistenta sociala si protectia copilului se infiinteaza obligatoriu telefonul copilului, al carui numar va fi adus la cunostinta publicului.
Art. 92 In vederea asigurarii protectiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata:
a) sa verifice si sa solutioneze toate sesizarile privind cazurile de abuz si neglijare, inclusiv cele venite din partea asistentilor familiali;
b) sa asigure prestarea serviciilor prevazute la art. 107, specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijarii si ale familiilor acestora.
Art. 93 Pentru verificarea sesizarilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului au drept de acces, in conditiile legii, in sediile persoanelor juridice, precum si la domiciliul persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificari, organele de politie au obligatia sa sprijine reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului. Art. 94(1) Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil sunt obligati sa colaboreze cu reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si sa ofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizarilor.
(2) In situatia in care, in urma verificarilor efectuate, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, si nu intampina opozitie din partea persoanelor prevazute la alin. (1), directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului instituie masura plasamentului in regim de urgenta. Prevederile art. 58-60, art. 64 alin. (3) si ale art. 66 se aplica in mod corespunzator.
(3) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii. Prevederile art. 58-60 si ale art. 64 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.
(4) In termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul in regim de urgenta, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.
Art. 95(1) In cadrul procesului prevazut la art. 94 alin. (3) si (4), se poate administra, din oficiu, ca proba, declaratia scrisa a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaratia copilului poate fi inregistrata, potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Inregistrarile se realizeaza in mod obligatoriu cu asistenta unui psiholog.
(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea inregistrarii declaratiei sale.
(3) Daca instanta judecatoreasca apreciaza necesar, aceasta il poate chema pe copil in fata ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai in camera de consiliu, in prezenta unui psiholog si numai dupa o prealabila pregatire a copilului in acest sens.
Art. 96 In cazul in care abuzul sau neglijarea a fost savarsita de catre persoane care, in baza unui raport juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia, cresterea, ingrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze de indata organele de urmarire penala si sa dispuna indepartarea persoanei respective de copiii aflati in grija sa.
Art. 97 In institutiile publice sau private, precum si in serviciile de tip rezidential, publice sau private, care asigura protectia, cresterea, ingrijirea sau educarea copiilor, este interzisa angajarea persoanei impotriva careia a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru savarsirea, cu intentie, a unei infractiuni.
Sectiunea 4 - Protectia copilului impotriva rapirii sau oricaror forme de traficare
Art. 98(1) Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor masurilor legislative, administrative si educative destinate asigurarii protectiei efective impotriva oricaror forme de trafic intern sau international al copiilor, in orice scop sau sub orice forma, inclusiv de catre propriii parinti.
(2) In acest scop, autoritatile publice mentionate la alin. (1) au responsabilitatea elaborarii unei strategii la nivel national pentru prevenirea si combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare si monitorizare a activitatilor intreprinse.
Sectiunea 5 - Protectia copilului impotriva altor forme de exploatare
Art. 99(1) Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare.
(2) Institutiile si autoritatile publice, potrivit atributiilor lor, adopta reglementari specifice si aplica masuri corespunzatoare pentru prevenirea, intre altele:
a) transferului ilicit si a nereturnarii copilului;
b) incheierii adoptiilor, nationale ori internationale, in alte scopuri decat interesul superior al copilului;
c) exploatarii sexuale si a violentei sexuale;
d) rapirii si traficarii de copii in orice scop si sub orice forma;
e) implicarii copiilor in conflicte armate;
f) dezvoltarii fortate a talentelor copiilor in dauna dezvoltarii lor armonioase, fizice si mentale;
g) exploatarii copilului de catre mass-media;
h) exploatarii copilului in cadrul unor cercetari ori experimente stiintifice.
Capitolul XII - Raspunderi si sanctiuni
Art. 132(1) Indemnul ori inlesnirea practicarii cersetoriei de catre un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicarii cersetoriei de catre un minor se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani.
(2) Recrutarea ori constrangerea unui minor la cersetorie se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
(3) Daca fapta prevazuta la alin. (1) sau (2) este savarsita de un parinte sau de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 5 ani, pentru fapta prevazuta la alin. (1), si de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi, pentru fapta prevazuta la alin. (2).
Art. 133 Fapta parintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela in mod repetat la mila publicului, cerand ajutor financiar sau material, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 134(1) Nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 36 alin. (2), art. 48 alin. (4) si art. 91 constituie abatere disciplinara grava si se sanctioneaza potrivit legii.
(2) Nerespectarea obligatiei prevazute la art. 36 alin. (2), art. 87 alin. (3) teza intai constituie abatere disciplinara.
Art. 135(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte:
a) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 9 alin. (1), in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi;
b) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 9 alin. (2);
c) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 10 alin. (1) si (3);
d) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 11 alin. (1);
e) necomunicarea de catre organele de politie a rezultatelor verificarilor specifice privind identitatea mamei in conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3);
f) neefectuarea de catre serviciul public de asistenta sociala a declaratiei de inregistrare a nasterii, in conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6);
g) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 11 alin. (7);
h) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 13 si la art. 18 alin. (3);
i) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (2)-(4) si ale art. 83;
j) nerespectarea obligatiei prevazute la art. 96.
(2) Contraventiile prevazute la alin. (1) se sanctioneaza astfel:
a) cu amenda de la 100 lei la 300 lei, cele prevazute la lit. a), c), g) si h);
b) cu amenda de la 200 lei la 500 lei, cea prevazuta la lit. f);
c) cu amenda de la 300 lei la 600 lei, cele prevazute la lit. b), d) si j);
d) cu amenda de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevazute la lit. e) si i).
(3) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunii se fac de catre persoane anume desemnate dintre cele cu atributii de control din:
a) Ministerul Sanatatii, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. a), c) si d);
b) Ministerul Administratiei si Internelor, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. b), e), h) si i);
c) Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, pentru contraventia de la alin. (1) lit. j);
d) consiliul judetean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului Bucuresti, pentru contraventiile de la alin. (1) lit. f) si g).
Art. 136 Contraventiilor prevazute la art. 135 le sunt aplicabile prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

Legea nr. 217/2003, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie

Capitolul I - Dispozitii generale
Art. 1(1) Ocrotirea si sprijinirea familiei, dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale, bazata pe prietenie, afectiune si intrajutorare morala si materiala a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes national.
(2) Statul actioneaza pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, potrivit dispozitiilor art. 175, 176, 179-183, 189-191, 193, 194, 197, 198, 202, 205, 206, 211, 305-307, 309, 314-316, 318 si altele asemenea din Codul penal, ale Legii nr. 705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala si alte prevederi legale in aceeasi materie, precum si prevederilor prezentei legi.

Art. 2(1) In sensul prezentei legi, violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale.
Art. 3 In sensul prezentei legi, prin membru de familie se intelege:
a) sotul;
b) ruda apropiata, astfel cum este definita la art. 149 din Codul penal.
Art. 4 De efectele prezentei legi beneficiaza si persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copil, dovedite pe baza anchetei sociale.
Art. 5 Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice, prin structurile lor teritoriale, vor desemna personalul specializat sa instrumenteze cu celeritate cazurile de violenta in familie.
Art. 6(1) Autoritatile prevazute la art. 5 vor asigura pregatirea si perfectionarea continua a persoanelor desemnate pentru identificarea formelor de abuz si pentru instrumentarea cazurilor de violenta in familie.
(2) Serviciul de reintegrare sociala si supraveghere a infractorilor va pregati personal specializat - asistenti sociali si psihologi -, capabil sa desfasoare programe de terapie si consiliere a agresorilor. Rezultatele aplicarii acestor programe se vor prezenta instantelor, in conditiile legii.

Art. 7(1) Comunitatile locale, prin reprezentanti legali, precum si autoritatile administratiei publice locale asigura conditii pentru consolidarea familiei, pentru prevenirea conflictelor si a violentelor in familie.
(2) In cazul declansarii unor violente, comunitatile locale, prin reprezentanti legali, precum si autoritatile administratiei publice vor acorda sprijinul logistic, informational si material Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei.
(3) Primarii si consiliile locale vor conlucra cu organizatiile de cult, organizatiile neguvernamentale, precum si cu oricare alte persoane juridice si fizice implicate in actiuni caritabile, acordandu-le sprijinul necesar in vederea indeplinirii obiectivelor prevazute la alin. (1) si (2).
(4) Organizatiile neguvernamentale, precum si oricare alte persoane juridice implicate in actiuni caritabile, care fac dovada ca desfasoara programe de asistenta pentru victimele violentei in familie, vor putea beneficia de subventii de la bugetul de stat sau, dupa caz, de la bugetele locale, in conditiile legii.
Capitolul II - Agentia Nationala pentru Protectia Familiei
Art. 8(1) Se infiinteaza Agentia Nationala pentru Protectia Familiei, denumita in continuare agentie, ca organ de specialitate in subordinea Ministerului Sanatatii si Familiei.
(2) Obiectivele agentiei sunt:
a) promovarea valorilor familiale, a intelegerii si intrajutorarii in familie, prevenirea si combaterea violentei in relatiile dintre membri;
b) sprijinirea membrilor de familie aflati in dificultate ca urmare a actelor de violenta in familie; c) sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sanatatii si de reinsertie sociala;
d) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice si psihiatrice;
e) protejarea victimelor si, in special, a minorilor, prin masuri de pastrare a confidentialitati identitatii lor, precum si prin masuri de protectie psihologica a acestora, in timpul instrumentarii cazului;
f) initierea si coordonarea parteneriatelor sociale, in scopul prevenirii si combaterii violentei in familie.
(3) Sediul agentiei, organizarea, functionarea si finantarea acesteia se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
(4) La nivelul fiecarui judet si al sectoarelor municipiului Bucuresti se constituie, prin hotarare a Guvernului, structuri in subordinea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei.
Art. 9(1) Pentru realizarea obiectivelor in domeniul ingrijirii si protectiei victimelor violentei in familie, agentia are urmatoarele atributii:
a) elaborarea, fundamentarea si aplicarea strategiei si a programelor in domeniul ingrijirii si protectiei victimelor violentei in familie;
b) controlarea aplicarii reglementarilor din domeniul propriu, precum si al activitatii unitatilor care isi desfasoara activitatea sub autoritatea sa;
c) finantarea sau, dupa caz, cofinantarea programelor specifice in domeniul apararii si consolidarii familiei, precum si a ingrijirii si protectiei victimelor violentei in familie;
d) infiintarea de adaposturi si de linii telefonice de urgenta pentru victimele violentei in familie; e) instruirea, autorizarea si coordonarea activitatii profesionale a asistentilor familiali;
f) organizarea de cursuri de cunoastere a formelor de violenta in familie;
g) efectuarea de studii si cercetari, elaborarea de strategii, prognoze, realizarea si publicarea de materiale stiintifice si promotionale specifice;
h) realizarea bazei de date pentru gestionarea situatiilor de violenta in familie;
i) implicarea si sprijinirea initiativelor partenerilor sociali in rezolvarea problemei violentei in familie;
j) infiintarea de centre de recuperare pentru victimele violentei in familie;
k) infiintarea de centre de asistenta destinate agresorilor.
(2) Agentia deconteaza cheltuielile legate de adaposturi, consiliere juridica si psihosociala, servicii medicale de urgenta, telefoane de urgenta si de eliberare a certificatelor medico-legale pentru victimele violentei in familie.
Art. 10(1) Agentia stabileste procedurile si criteriile de evaluare a nevoilor sociale in domeniul violentei in familie si reglementeaza metodologia de actiune in cazurile care necesita interventia asistentilor familiali.
(2) Agentia elaboreaza standardele de calitate a serviciilor sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie si normele metodologice corespunzatoare, care se aproba prin hotarare a Guvernului.
(3) Ministrul sanatatii si familiei prezinta anual Guvernului un raport privind aplicarea standardelor si a metodologiei prevazute la alin. (2).
Art. 11(1) Agentia este condusa de un director, cu rang de secretar de stat, care este numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului sanatatii si familiei, cu avizul ministrului muncii si solidaritatii sociale.
(2) Pe langa director functioneaza un consiliu de coordonare, cu rol consultativ, numit de ministrul sanatatii si familiei.
Capitolul III - Asistentii familiali
Art. 12(1) Asistentii familiali sunt asistenti sociali autorizati de agentie pentru asigurarea asistentei specifice relatiilor familiale.
(2) Instruirea asistentilor familiali si coordonarea activitatii lor se realizeaza de catre agentie.
(3) Agentia stabileste criterii de varsta, pregatire profesionala, sanatate fizica si mentala, precum si de moralitate pentru ocuparea functiei de asistent familial.
Art. 13(1) In activitatea lor asistentii familiali au urmatoarele atributii:
a) identifica si tin evidenta familiilor in care apar conflicte ce pot cauza violente;
b) urmaresc desfasurarea activitatii de prevenire a violentei in familie;
c) identifica solutii neviolente prin legatura cu persoanele in cauza;
d) solicita sprijinul unor persoane fizice sau juridice pentru rezolvarea situatiilor care genereaza violenta in familie;
e) monitorizeaza respectarea drepturilor persoanelor nevoite sa recurga la serviciile adaposturilor.
(2) In cazul in care constata acte de violenta in familie impotriva minorilor, asistentii familiali sunt obligati sa acorde de indata asistenta necesara si sa sesizeze Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, respectiv serviciul public specializat de la nivel local.
Art. 14 Asistentii familiali instrumenteaza cazul impreuna cu persoana desemnata de Ministerul de Interne, in conditiile prevazute la art. 5.
Art. 15 Ministerul de Interne si agentia vor stabili impreuna procedura de conlucrare a persoanelor desemnate si a asistentilor familiali in prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie.
Capitolul IV - Masuri de prevenire si combatere a violentei in familie
Art. 16(1) Persoanele desemnate de autoritatile publice pentru instrumentarea cazurilor de violenta in familie vor avea urmatoarele atributii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenta in familie din sectorul sau unitatea teritoriala deservita; culegerea informatiilor asupra acestora; intocmirea unei evidente separate; asigurarea accesului la informatii la cererea organelor judiciare si a partilor sau reprezentantilor acestora;
b) informarea si sprijinirea lucratorilor politiei care in cadrul activitatii lor specifice intalnesc situatii de violenta in familie;
c) identificarea situatiilor de risc pentru partile implicate in conflict si indrumarea acestora spre servicii de specialitate;
d) colaborarea cu institutii locale de protectie a copilului si raportarea cazurilor, in conformitate cu legislatia in vigoare;
e) indrumarea partilor aflate in conflict in vederea medierii;
f) solicitarea de informatii cu privire la rezultatul medierii;
g) instrumentarea cazului impreuna cu asistentul familial.
(2) In cazul comiterii actelor de violenta in familie, organele de politie intervin la sesizarea victimei, a altui membru de familie sau a unei autoritati.
(3) Lucratorul de politie va anunta imediat autoritatea competenta la nivel local, in legatura cu situatia victimei.
Art. 17 Ministerul Sanatatii si Familiei impreuna cu Ministerul de Interne elaboreaza si difuzeaza materiale documentare privind cauzele si consecintele violentei in familie.
Art. 18 Ministerul Educatiei si Cercetarii realizeaza, cu sprijinul celorlalte ministere implicate si in colaborare cu organizatiile neguvernamentale cu activitate in domeniu, programe educative pentru parinti si copii, in vederea prevenirii violentei in familie.
Capitolul V - Medierea in cazurile de violenta in familie
Art. 19 Cazurile de violenta in familie pot fi supuse medierii la cererea partilor. Persoanele cu atributii in instrumentarea unui caz de violenta in familie vor indruma partile in acest sens.
Art. 20(1) Prevenirea situatiilor conflictuale si medierea intre membrii familiei se realizeaza prin intermediul consiliului de familie sau de catre mediatori autorizati.
(2) Medierea nu impiedica desfasurarea procesului penal sau aplicarea dispozitiilor prezentei legi. Art. 21(1) Consiliul de familie este asociatia fara personalitate juridica si fara scop patrimonial, formata din membrii familiei care au capacitate deplina de exercitiu, conform legii.
(2) Nu pot exercita calitatea de membru al consiliului de familie cei care, potrivit legii, sunt in executarea unei pedepse sau masuri privative de libertate ori care, pentru a participa la lucrarile consiliului de familie, ar trebui sa incalce interdictia de a parasi localitatea.
(3) In consiliul de familie participa si tutorii, pentru membrul de familie pe care il reprezinta. Art. 22Intrunirea consiliului de familie se poate face la propunerea unuia dintre membrii acestuia sau a asistentului familial.
Capitolul VI - Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie
Art. 23(1) Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie, denumite in continuare adaposturi, sunt unitati de asistenta sociala, de regula fara personalitate juridica, care asigura protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie, nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala.
(2) Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenta sau cu aprobarea scrisa a asistentului familial, atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protectie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele.
(3) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimtamantul acestora sau, dupa caz, al reprezentantului legal.
(4) Organizarea si functionarea adaposturilor publice se stabilesc prin hotarare a consiliilor locale, cu avizul agentiei si cu respectarea standardelor de calitate a serviciilor sociale in domeniu si a normelor metodologice prevazute la art. 10 alin. (2).
(5) Adaposturile pot fi publice sau private, in functie de natura finantarii. Infiintarea adaposturilor publice revine consiliilor judetene, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucuresti, si consiliilor locale, cu avizul agentiei.
(6) In cazul acordarii de subventii adaposturilor private, institutia care a acordat subventia participa la administrarea acestora sau, dupa caz, controleaza folosirea fondurilor astfel alocate. (7) Adaposturile publice constituie domeniul privat al comunitatii. Prevederile alin. (6) se aplica si pentru aceste adaposturi.
(8) Adaposturile publice trebuie sa asigure gratuit urmatoarele servicii sociale, cu respectarea standardelor de calitate, atat victimei, cat si minorilor aflati in ingrijirea acesteia: protectie impotriva agresorului, ingrijire medicala, hrana, cazare, asistenta psihologica si consiliere juridica, pe o perioada determinata, pana la rezolvarea situatiei familiale. In cazul persoanelor care nu isi pot asigura singure cazarea si hrana, acestea vor avea drept de sedere in adapost pana la rezolvarea acestor deziderate de catre stat sau de catre organizatiile neguvernamentale, prin cursuri de calificare profesionala, internarea minorilor in asezaminte sociale etc.
Art. 24(1) Corpurile gardienilor publici infiintate pe langa consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti asigura paza adaposturilor publice din zona de competenta.
(2) La primirea in adapost se aduc la cunostinta victimei mijloacele juridice prin care sa-si protejeze bunurile ramase la agresor, cum ar fi: notificarea prin executor judecatoresc a inlaturarii acordului tacit pentru instrainarea bunurilor comune sau asigurarea de dovada, prin expertiza judiciara. Consultanta juridica este gratuita, iar primarul poate asigura suportarea, cel putin in parte, a cheltuielilor corespunzatoare.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si pentru obtinerea certificatelor medico-legale.
(4) Toate adaposturile trebuie arondate la un spital sau alta unitate sanitara, care sa asigure ingrijirea medicala si psihiatrica. Arondarea se face de catre consiliul local sau, dupa caz, de catre consiliul judetean, cu acordul Ministerului Sanatatii si Familiei si al proprietarului adapostului. Arondarea este o conditie fara de care nu se poate acorda avizul de functionare a adapostului, prevazut la art. 23 alin. (4).
(5) Ministerul de Interne, prin unitatile de politie, va sprijini corpurile gardienilor publici pentru exercitarea atributiilor ce le revin, in conditiile prevazute de lege.
Art. 25 Internarea victimelor sau a agresorilor in centre de tratament si reabilitare se face numai cu acordul acestora. Pentru minori acordul este dat de parinti sau de tutorele legal.
Capitolul VII - Masuri de protejare a victimelor violentei in familie
Art. 26(1) In cursul urmaririi penale sau al judecatii instanta de judecata, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune, in mod provizoriu, una dintre masurile prevazute la art. 113 si 114 din Codul penal, precum si masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) inceteaza la disparitia starii de pericol care a determinat luarea acestora. Art. 27(1) Masurile prevazute la art. 26 se dispun de instanta de judecata prin incheiere motivata. (2) Cate un exemplar al incheierii se inmaneaza partilor, iar in cazul lipsei unei parti, incheierea se afiseaza la usa locuintei.
(3) Incheierea instantei poate fi atacata separat cu recurs, in termen de 3 zile de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul nu este suspensiv de executare. Art. 28Persoana cu privire la care s-a luat una dintre masurile prevazute la art. 26 poate cere oricand, in cursul procesului penal, instantei competente sa judece fondul cauzei revocarea masurii cand temeiurile care au impus luarea acesteia au incetat.
Capitolul VIII - Sanctiuni
Art. 29(1) Constituie contraventii, daca, potrivit legii penale, nu constituie infractiuni, si se sanctioneaza cu amenda intre 10.000.000 lei si 50.000.000 lei urmatoarele fapte:
a) refuzul primirii in adapost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivata a asistentului familial, ingrijire medicala gratuita celui aflat in suferinta vizibila, pentru inlaturarea consecintelor violentelor;
b) nesesizarea de catre asistentul familial, in conditiile prevazute la art. 13 alin. (2), a Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie, respectiv a serviciului public specializat de la nivel local;
c) schimbarea destinatiei adapostului. (2) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda intre 5.000.000 lei si 10.000.000 lei refuzul parasirii adapostului, indiferent de motiv, in momentul in care conditiile care au determinat internarea au disparut.
(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda intre 5.000.000 lei si 10.000.000 lei incercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a patrunde in incinta adapostului in care se afla sau crede ca se afla victima.
(4) Contraventiile se constata si sanctiunile se aplica, conform legii, de catre asistentii familiali, primar sau imputernicitii acestuia.
(5) Contraventiilor le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu exceptia art. 28 si 29.
Art. 30Agentia poate aplica, atunci cand constata incalcarea de catre asistentii familiali a obligatiilor ce le revin sau nerespectarea normelor de organizare si functionare a adaposturilor, urmatoarele sanctiuni:
a) avertisment;
b) suspendarea autorizarii asistentului familial sau a functionarii adapostului pe termen de 1-3 luni;
c) anularea autorizarii asistentului familial sau inchiderea adapostului.
Capitolul IX - Dispozitii finale
Art. 31(1) In termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba, prin hotarare, la propunerea Ministerului Sanatatii si Familiei, standardele si normele metodologice prevazute la art. 10 alin. (2).
(2) Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

miercuri, 11 februarie 2009

Extras din Legea nr. 427/2004, privind circulatia materialelor lemnoase si controlul circulatiei acestora

Art. 3. Constituie contravenţii silvice următoarele fapte:
a) refuzul de a se supune controlului asupra circulaţiei materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de transformat lemn rotund sau împiedicarea efectuării acestuia;
b) nerespectarea de către emitenţi a prevederilor privind modul de eliberare şi completare a documentelor de provenienţă şi de însoţire a materialelor lemnoase;
c) transportul de materiale lemnoase însoţite de avizul de însoţire întocmit cu încălcarea dispoziţiilor normelor prevăzute în anexa la prezenta hotărâre;
d) transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ şi/sau calitativ cu datele înscrise în avizul de însoţire;
e) transportul de materiale lemnoase neînsoţite de aviz de însoţire sau cu aviz de însoţire a cărui valabilitate a expirat;
f) neataşarea exemplarului 1 al bonului de vânzare la avizul de însoţire emis de către agenţii economici care cumpără material lemnos de la persoane fizice potrivit prevederilor art. 7 alin. (9) din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre;
g) nerespectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (5) din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre privind declararea pierderii, furtului sau distrugerii formularelor ori documentelor de provenienţă şi a celor de însoţire;
h) neaplicarea dispozitivului dreptunghiular de marcat pe materialele lemnoase transportate şi a sigiliilor crotalii pe pomii de Crăciun conform prevederilor art. 12 din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre, îndepărtarea acestora şi/sau transportul materialelor lemnoase fără a purta amprenta dispozitivului de marcat şi, respectiv, sigiliul crotaliu;
i) primirea de către şefii staţiilor de cale ferată sau de către căpitanii porturilor, în vederea expedierii, sau primirea de către deţinătorii de depozite şi/sau instalaţii de transformat lemn rotund a materialelor lemnoase fără avize de însoţire sau cu avize de însoţire completate necorespunzător;
j) acceptarea de către organele vamale a declaraţiei vamale de export pentru materiale lemnoase fără aviz de însoţire;
k) refuzul expeditorului de a plăti cheltuielile de transport la locul de păstrare în custodie stabilit de agentul constatator conform prevederilor art. 17 alin. (3) din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre;
l) depozitarea şi/sau prelucrarea materialelor lemnoase fără avize de însoţire valabile, de către deţinătorii de depozite şi/sau instalaţii de transformat lemn rotund;
m) nerespectarea obligaţiilor prevăzute în art. 21 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre de către deţinătorii de depozite şi/sau instalaţii de transformat lemn rotund;
n) nedeclararea pierderii, furtului sau distrugerii registrului unic de evidenţă a materialelor lemnoase de către deţinătorii de depozite şi/sau instalaţii de transformat lemn rotund;
o) permiterea comercializării de materiale lemnoase şi/sau pomi de Crăciun în pieţe, târguri, oboare, burse de mărfuri şi altele asemenea, neautorizate conform prevederilor art. 10 alin. (3) din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre;
p) vânzarea de materiale lemnoase şi/sau pomi de Crăciun în pieţe, târguri, oboare, burse de mărfuri şi altele asemenea, neautorizate conform prevederilor art. 10 alin. (3) din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre.
Art. 4. (1) Faptele prevăzute la art. 3 se sancţionează după cum urmează:
a) faptele prevăzute la lit. b), g) şi n), cu amendă de la 100 lei la 500 lei;
b) faptele prevăzute la lit. i) şi j), cu amendă de la 100 lei la 500 lei şi confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din acestea;
c) fapta prevăzută la lit. k), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei;
d) faptele prevăzute la lit. c), h) şi p), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei şi confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din acestea;
e) fapta prevăzută la lit. d), cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei şi confiscarea materialelor lemnoase neînregistrate în avizul de însoţire, în condiţiile legii;
f) faptele prevăzute la lit. a) şi o), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei;
g) faptele prevăzute la lit. f), l) şi m), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei şi confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din acestea. Calculul contravalorii acestor materiale lemnoase se face la preţuri de referinţă, pe specii şi sortimente, stabilite anual în raport cu valoarea de circulaţie a materialelor lemnoase, prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pe baza preţului pieţei, rezultat prin calcularea mediei ultimelor preţuri de vânzare, comunicate de administratorii fondului forestier proprietate publică, care au vândut sortimentul respectiv în ultimele 6 luni;
h) fapta prevăzută la lit. e), cu amendă de la 1.000 lei la 3.000 lei şi confiscarea, în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din acestea. În cazul în care organele de control constată că în timpul transportului cu mijloace feroviare sau navale materialele lemnoase nu au avizul de însoţire prevăzut la art. 7 din normele prevăzute în anexa la prezenta hotărâre, confiscarea materialelor lemnoase se realizează după sosirea lor în staţia/portul de destinaţie, la locul prevăzut pentru descărcare, cu anunţarea în scris a destinatarului, despre confiscare, de către şeful staţiei de cale ferată/căpitanul portului.
(2) Materialele lemnoase reţinute/confiscate, în condiţiile legii, de organele silvice, de organele de poliţie şi de jandarmerie, vor fi date în custodie celei mai apropiate unităţi silvice.
(3) Dacă materialele lemnoase reţinute/confiscate se află în mijloace de transport, transportatorul este obligat să le transporte la locul de predare în custodie stabilit de agentul constatator.
(4) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la alin. (1) se aplică şi persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor majorându-se de 5 ori.
(5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, şi prevederile Legii nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice.

Extras din Legea nr. 348/2003, LEGEA POMICULTURII

Capitolul VI - Sanctiuni
Art. 28 Defrisarea fara autorizatie a plantatiilor de pomi fructiferi, indiferent de forma de proprietate, cu o suprafata mai mare de 0,5 ha, sau a plantatiilor de arbusti fructiferi cu o suprafata mai mare de 0,2 ha, precum si a nucilor sau a castanilor comestibili, indiferent de sistemul de cultura, constituie contraventie si se pedepseste cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei.
Art. 29 Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 5.000 lei urmatoarele fapte:
a) infiintarea plantatiilor cu suprafete mai mari de 0,5 ha de pomi fructiferi si a suprafetelor mai mari de 0,2 ha de arbusti fructiferi de fiecare operator economic sau de familie ori extinderea peste aceasta limita a celor existente, fara autorizatie de plantare, cu nerespectarea dispozitiilor art. 13;
b) nerespectarea prevederilor art. 20 privind obligativitatea consemnarii in documentele de comercializare a calitatii produsului destinat consumului in stare proaspata sau a celor destinate prelucrarii industriale;
c) nerespectarea prevederilor art. 22 alin. (1) privind analiza continutului de reziduuri, contaminanti si alte substante, precum si a celor privind evidenta tratamentelor si a substantelor utilizate;
d) nerespectarea prevederilor art. 25 privind folosirea neautorizata a denumirii de origine geografica sau de produs traditional.
Art. 30 Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 1.500 lei la 3.500 lei obstructionarea inspectorilor I.S.C.T.P.V.L.F. in exercitarea atributiilor lor privind controlul respectarii reglementarilor in vigoare de catre importatorii, exportatorii, comerciantii, producatorii, depozitele si responsabilii centrelor de expediere sau de oricare alta persoana implicata in producerea sau comercializarea fructelor.
Art. 31 Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute in prezenta lege se fac prin proces-verbal incheiat de organele de control abilitate din cadrul Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerului Economiei si Finantelor si Ministerului Internelor si Reformei Administrative, potrivit atributiilor ce le revin conform legii.
Art. 32 Contraventiilor prevazute la art. 29 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Legea nr. 31/2000, privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor silvice

Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1.
- (1) Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu închisoare de la 2 luni la 6 luni sau cu amendă de la 10.000.000 lei la 30.000.000 lei următoarele fapte:
a) ocuparea unor suprafeţe din fondul forestier naţional mai mari decât cele aprobate legal, amplasarea lucrărilor pe alte terenuri din acest fond decât cele aprobate sau neredarea terenurilor din fondul forestier naţional, folosite temporar în alte scopuri decât silvice, la termenul stabilit prin actul de aprobare şi în stare de a fi împădurite;
b) reducerea suprafeţei fondului forestier naţional sau a terenurilor cu vegetaţie forestieră din afara acestui fond, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, inclusiv prin defrişare lentă;
c) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari, cu sau fără ridicarea acestora din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia, dacă valoarea pagubei, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
d) sustragerea ori însuşirea, fără drept, de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi, lăstari, care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, de alte persoane, din fondul forestier naţional sau de pe terenuri cu vegetaţie forestieră din afara acestuia, dacă valoarea pagubei, stabilită conform legii, este de până la de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior;
e) depăşirea volumului maxim de masă lemnoasă, aprobat anual pentru recoltare prin hotărâre a Guvernului, în limita posibilităţii stabilite prin amenajamentele silvice;
f) nerespectarea prevederilor amenajamentelor silvice, aprobate în condiţiile legii;
g) distrugerea ori vătămarea arborilor, puieţilor sau lăstarilor, prin păşunare în fondul forestier naţional ori pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia;
h) păşunatul animalelor domestice pe terenurile din fondul forestier naţional, precum şi trecerea acestora prin păduri sau păşunatul pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier, fără aprobare legală sau contrar prevederilor acesteia;
i) tăierea arboreturilor sub vârstele optime stabilite pe bază de studii şi cercetări ştiinţifice şi prevăzute în normele tehnice de amenajare a pădurilor;
j) tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini, de către proprietarii pădurilor proprietate privată sau de deţinătorii terenurilor cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional, de arbori nemarcaţi de personalul silvic autorizat;
k) provocarea de incendii prin diverse mijloace în păduri sau în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional;
l) încălcarea dispoziţiilor legale de prevenire şi de stingere a incendiilor în fondul forestier naţional şi în zonele limitrofe acestuia, precum şi în vegetaţia forestieră din afara acestui fond;
m) modificarea, fără aprobare legală, a prevederilor amenajamentelor silvice în vigoare, dacă prin aceasta nu se produc consecinţe juridice;
n) tăierea ori însuşirea, fără drept, de arbori ornamentali sau pomi de iarnă din pădurile proprietate de stat sau privată ori de pe terenuri cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional sau vânzarea ori transportul acestora fără să fie însoţiţi de documente legale de provenienţă;
o) neachitarea contravalorii efectelor funcţiilor de protecţie a pădurilor, stabilite în condiţiile legii; p) transportul materialelor lemnoase sau al celorlalte produse specifice fondului forestier, cu orice mijloc de transport, fără documente legale de provenienţă, sau refuzul conducătorului mijlocului de transport auto sau hipo de a transporta materialul încărcat la locul indicat de agentul constatator ori de a opri la semnalul acestuia sau de a prezenta, la cerere, actele de provenienţă. Sancţiunea se aplică conducătorului mijlocului de transport;
r) folosirea altor modele de documente de însoţire a materialelor lemnoase pe durata transportului decât cele stabilite potrivit reglementărilor legale;
s) primirea de materiale lemnoase pentru a fi încărcate şi transportate cu orice mijloc de transport, fără a fi însoţite de documente legale de provenienţă;
ş) funcţionarea fără autorizaţie a instalaţiilor de prelucrat lemn rotund în cherestea;
t) primirea lemnului rotund la instalaţiile de prelucrare în cherestea sau prelucrarea acestuia în cherestea fără documente legale de provenienţă;
ţ) deversarea în fondul forestier naţional sau pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia de reziduuri industriale, petroliere sau rezultate din prelucrarea lemnului, de substanţe chimice, apă sărată şi altele asemenea;
u) distrugerea sau vătămarea, prin poluare, a pădurilor sau a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier naţional;
v) folosirea de procese tehnologice de recoltare şi scoatere a lemnului din păduri, care produc degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea sau vătămarea seminţişului utilizabil şi a arborilor nedestinaţi exploatării, peste limitele admise prin instrucţiunile emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;
x) neţinerea la zi de către deţinătorii instalaţiilor de prelucrat lemn rotund în cherestea a evidenţei cantităţilor de lemn primite spre prelucrare, potrivit reglementărilor în vigoare.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul terenurilor forestiere proprietate particulară.
Art. 2. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 1.200.000 lei la 2.000.000 lei următoarele fapte:
a) aruncarea de ţigări, chibrituri sau alte obiecte aprinse în păduri sau pe alte terenuri aflate în cuprinsul fondului forestier naţional ori aprinderea focului în păduri la o distanţă mai mică de 100 m de limita acestora, în alte locuri decât cele special amenajate şi marcate;
b) deteriorarea prin orice mijloace a drumurilor forestiere sau a lucrărilor aferente acestora, inclusiv prin folosirea unor utilaje cu tonaj sau cu gabarit peste limitele admise de proiectele acestor lucrări, prin practicarea transporturilor pe timp ploios sau prin deteriorarea ori nerespectarea indicatoarelor de circulaţie amplasate de organele competente;
c) deteriorarea amenajărilor silvice, vânătoreşti, piscicole din apele de munte, a împrejmuirilor, barierelor sau a altor lucrări asemănătoare, aflate în fondul forestier naţional;
d) deteriorarea lucrărilor de ameliorare a terenurilor degradate sau de corectare a torenţilor din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia;
e) inundarea terenurilor din fondul forestier naţional sau a celor cu vegetaţie forestieră din afara acestui fond, prin construirea, fără drept, de baraje, praguri sau altele asemenea pe albiile pâraielor sau ale văilor situate în afara fondului forestier sau la limita acestuia;
f) folosirea în lucrările de împădurire a altor materiale de reproducere decât cele provenite din rezervaţii de seminţe, plantaje şi plantaţii-mamă de butaşi şi din arboreturi-sursă de seminţe, înscrise în catalogul naţional al materialelor de reproducere admise în cultură, fără aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;
g) deteriorarea, scoaterea din rădăcini sau ridicarea din păduri a cioturilor destinate regenerării naturale ori lăsarea în parchetul ce se exploatează de cioturi cu înălţimea mai mare de o treime din diametrul acestora, măsurată în partea din amonte;
h) înfiinţarea sau funcţionarea de centre sau puncte volante ori permanente de achiziţie a ciupercilor şi fructelor de pădure, precum şi a altor produse specifice fondului forestier, fără avizul unităţii silvice teritoriale;
i) distrugerea sau vătămarea seminţişului utilizabil în parchetele autorizate la exploatare, peste limitele admise de instrucţiunile emise de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;
j) neîndeplinirea obligaţiei ca la exploatarea pădurilor de răşinoase să se cojească cioturile la pin şi molid în întregime, iar la brad şi la celelalte răşinoase prin curelare, precum şi menţinerea în pădure şi în depozite, în intervalul 1 aprilie-1 octombrie, a lemnului de răşinoase necojit;
k) comercializarea de material lemnos, de arbori ori arbuşti ornamentali şi de pomi de iarnă, fără documente legale de provenienţă sau revânzarea materialului lemnos cumpărat de persoane fizice de la unităţile silvice pentru trebuinţe proprii;
l) culegerea sau recoltarea în scopul comercializării, din fondul forestier naţional şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia, de fructe de pădure, ciuperci comestibile, seminţe forestiere, plante medicinale şi aromatice, răşină, mlădiţe de răchită, frunze, ramuri, humus, iarbă, lucernă, cetină, muguri şi altele asemenea, fără autorizaţia unităţilor silvice sau fără acordul proprietarului şi în alte condiţii decât cele autorizate, precum şi nerespectarea normelor tehnice specifice, elaborate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;
m) amplasarea în fondul forestier proprietate publică a statului de construcţii, drumuri de scoatere sau instalaţii pasagere necesare pentru exploatarea parchetelor ori a bocşelor de mangalizare, fără aprobare legală sau în alte locuri decât cele aprobate.
Art. 3. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 800.000 lei la 1.200.000 lei următoarele fapte:
a) vătămarea de arbori nemarcaţi în parchetele în curs de exploatare, din fondul forestier naţional sau din vegetaţia forestieră din afara acestui fond, cu excepţia vătămărilor normale specifice procesului tehnologic sau care nu au putut fi evitate datorită respectării normelor de protecţie a muncii, dacă în locul arborilor vătămaţi şi în imediata lor apropiere nu au fost lăsaţi arbori corespunzători, dintre cei destinaţi exploatării, marcaţi ca atare de personalul silvic în cadrul procesului de punere în valoare;
b) lăsarea animalelor să păşuneze în fondul forestier naţional nesupravegheate sau în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;
c) neluarea de către proprietarii sau deţinătorii unor obiective legal amplasate în fondul forestier naţional a măsurilor de salubrizare şi igienizare a pădurilor aferente obiectivelor;
d) neîndeplinirea măsurilor legale, dispuse de organele împuternicite să exercite controlul silvic de stat, la termenele stabilite de comun acord cu administratorii sau cu proprietarii fondului forestier naţional sau ai vegetaţiei forestiere din afara acestui fond;
e) refuzul de a permite persoanelor împuternicite să verifice modul în care sunt respectate prevederile regimului silvic sau ale normelor tehnice silvice şi de pază, precum şi de circulaţie şi transport pentru materialul lemnos recoltat, în vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional;
f) aducerea sau depozitarea în fondul forestier naţional sau pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia de piatră, moloz, cadavre de animale, gunoaie, deşeuri şi altele asemenea;
g) neexecutarea de către proprietarii de păduri private a lucrărilor de regenerare a acestora la termenele şi în condiţiile prevăzute de lege, precum şi folosirea zonei de regenerare în alte scopuri în perioada executării lucrărilor până la închiderea stării de masiv;
h) ştergerea mărcilor sau a numerelor de pe arbori ori de pe cioturi;
i) exploatarea de parchete, cupoane sau loturi de arbori înaintea termenului prevăzut în autorizaţia de exploatare ori după expirarea acestuia sau în epocile în care exploatarea este interzisă prin normele tehnice în vigoare;
j) lăsarea în parchet, la expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de exploatare, de arbori netăiaţi dintre cei destinaţi exploatării, de arbori tăiaţi şi de material lemnos valorificabil ori lăsarea de material lemnos pe văi sau de-a lungul instalaţiilor de scos, apropiat şi transport;
k) nestrângerea sau necurăţarea resturilor de exploatare în parchetele atribuite spre exploatare, la termenele şi în condiţiile prevăzute de normele legale.
Art. 4. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 600.000 lei la 1.000.000 lei următoarele fapte:
a) exploatarea pietrei, pietrişului, nisipului, pământului, solului, brazdelor de iarbă sau a altora asemenea, prin orice mijloace, de pe terenuri din fondul forestier naţional, fără aprobarea unităţilor silvice sau a deţinătorului legal al acestor terenuri;
b) circulaţia în fondul forestier naţional şi pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia cu autovehicule sau vehicule tractate de animale, nerespectarea indicatoarelor de circulaţie, precum şi parcarea în alte locuri decât cele marcate;
c) instalarea în fondul forestier proprietate publică a statului de corturi, tonete sau altele asemenea în alte locuri decât cele aprobate şi marcate de organele silvice;
d) instalarea de stupi în fondul forestier proprietate publică a statului, fără aprobare legală, sau amplasarea acestora în alte locuri şi în alte condiţii decât cele aprobate;
e) spălarea în apele curgătoare sau stătătoare din fondul forestier naţional sau în apele situate pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia a animalelor domestice, a autovehiculelor de orice fel sau a altor obiecte poluante.
Art. 5. - Constituie contravenţii silvice şi se sancţionează cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei următoarele fapte:
a) neparticiparea la acţiunile de stingere a focului a celor care desfăşoară activităţi în zonele în care s-au declanşat incendii asupra vegetaţiei forestiere din fondul forestier naţional sau din afara acestuia;
b) scoaterea din rădăcini sau ridicarea din fondul forestier naţional şi din terenurile cu vegetaţie forestieră din afara acestuia, fără aprobarea organelor silvice sau a deţinătorilor legali ai acelor terenuri, de cioturi care nu sunt destinate regenerării naturale, de crăci sau resturi de exploatare;
c) circulaţia persoanelor în fondul forestier proprietate publică a statului, prin locuri interzise, stabilite şi marcate de organele silvice prin indicatoare instalate la locuri vizibile;
d) aruncarea sau lăsarea în interiorul ori la liziera pădurii de ambalaje şi resturi menajere sau altele asemenea;
e) aducerea şi menţinerea pe vetrele de stupină, atribuite în fondul forestier proprietate publică a statului, de animale domestice şi păsări.
Art. 6. - Limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la art. 1-5 se dublează în cazul contravenţiilor silvice săvârşite în pădurile şi în vegetaţia forestieră cu funcţii speciale de protecţie, definite astfel potrivit art. 20 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 26/1996 privind Codul silvic, precum şi în cazul celor săvârşite de proprietarii de păduri sau de personalul silvic cu atribuţii de pază şi protecţie a pădurilor ori a terenurilor cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional.
Art. 7. - Sancţiunea amenzii contravenţionale poate fi aplicată şi persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor majorându-se de 5 ori.
Art. 8. - (1) Contravenţiile silvice prevăzute la art. 1-5 se constată de pădurarii, brigadierii, şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Regiei Naţionale a Pădurilor, inspectoratelor silvice teritoriale şi al celorlalte subunităţi silvice, precum şi de alţi angajaţi împuterniciţi de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de Regia Naţională a Pădurilor.
(2) De asemenea, contravenţiile prevăzute la art. 1-5, cu excepţia celor prevăzute la art. 1 lit. e), f), i), m), u), v), la art. 2 lit. f), g), i), j) şi la art. 3 lit. a), c), d), e), g), h), i), j), k), se constată şi de către primari sau, după caz, de împuterniciţii acestora, de ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, iar cele prevăzute la art. 1 lit. k) şi de ofiţerii şi subofiţerii pompieri.
(3) Agentul constatator depune procesul-verbal de constatare la ocolul silvic în a cărui rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în termen de 5 zile de la data constatării, în scopul calculării pagubei şi al stabilirii amenzii.
(4) În procesul-verbal de constatare a contravenţiei se face menţiune despre bunurile supuse confiscării, potrivit art. 12 alin. (1) şi (2).
(5) Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat pentru Fondul de ameliorare a fondului funciar, gestionat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, la bugetele locale sau, după caz, la asociaţiile cu personalitate juridică constituite în condiţiile legii, care administrează fondul forestier respectiv.
Art. 9. - Organul silvic, însoţit de un poliţist sau de un jandarm, ia măsuri de identificare şi de inventariere, la locurile unde sunt situate, a materialelor rezultate prin săvârşirea contravenţiei silvice.
Art. 10. - (1) Aplicarea sancţiunii se face după cum urmează:
a) amenda şi valoarea pagubei se stabilesc prin rezoluţia şefului ocolului silvic în a cărui rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, la propunerea organului constatator;
b) în cazul în care constatarea contravenţiei şi stabilirea pagubei s-au făcut de către şeful ocolului silvic, sancţiunea amenzii se aplică de conducătorul unităţii silvice ierarhic superioare.
(2) În termen de 15 zile de la data primirii procesuluiverbal de constatare a contravenţiei ocolul silvic trimite contravenientului o copie de pe acesta şi înştiinţarea de plată în termen de maximum 30 de zile a amenzii şi a despăgubirilor pentru prejudiciile produse.
Art. 11. - În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede şi sancţiunea cu amendă sau închisoare contravenţională, dacă şeful ocolului silvic apreciază că sancţiunea amenzii nu este îndestulătoare, se procedează potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.
Art. 12. - (1) Sunt supuse confiscării bunurile produse sau rezultate ca urmare a săvârşirii faptei contravenţionale, dacă nu sunt restituite persoanei fizice sau juridice prejudiciate.
(2) Bunurile supuse confiscării se reţin.
Art. 13. - Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe baza căruia se determină, potrivit legii, cuantumul despăgubirilor pentru pagubele produse prin contravenţii, se stabileşte de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
Art. 14. - (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia. Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.
(2) Plângerea se depune pentru evidenţă la ocolul silvic în a cărui rază teritorială s-a constatat contravenţia, iar acesta o înaintează, împreună cu toată documentaţia, în termen de 5 zile de la depunere, spre soluţionare, judecătoriei competente. Plângerea şi celelalte acte de procedură privind soluţionarea acesteia sunt scutite de taxă de timbru.
(3) Depunerea plângerii suspendă executarea sancţiunii contravenţionale.
(4) Pentru motive temeinice instanţa poate acorda un termen de plată a amenzii de cel mult 30 de zile sau poate dispune eşalonarea plăţii într-un termen de cel mult 3 luni.
(5) Hotărârea instanţei este definitivă şi executorie.
Art. 15. - Contravenientul este obligat să prezinte ocolului silvic dovada că a achitat amenda stabilită în termenul prevăzut în procesul-verbal sau stabilit de instanţă şi să plătească despăgubirea pentru prejudiciile produse prin contravenţie.
Art. 16. - Dacă amenda aplicată pentru contravenţiile prevăzute la art. 1 şi cea rezultată din aplicarea art. 6 nu au fost achitate în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii, ocolul silvic sesizează instanţa de judecată în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 61/1991, în vederea transformării amenzii în închisoare contravenţională şi a recuperării pe cale civilă a despăgubirilor pentru prejudiciile produse.
Art. 17. - În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza şi apărarea fondului forestier naţional, precum şi în activitatea de constatare şi sancţionare a contravenţiilor silvice personalul silvic prevăzut la art. 8 alin. (1) este asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat.
Art. 18. - Încălcarea atribuţiilor de serviciu de către personalul silvic atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, contravenţională sau penală, potrivit legii.
Art. 19. - Contravenţiilor prevăzute la art. 2-5 le sunt aplicabile şi prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
Art. 20. - Limitele amenzilor contravenţionale prevăzute de prezenta lege se reactualizează, dacă este cazul, de către Guvern.
Art. 21. - Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 22. - Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispoziţiile art. 9, art. 35-39 şi anexa nr. 2 din Legea nr. 2/1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională economică şi menţinerea echilibrului ecologic, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 52 din 9 noiembrie 1987, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 8 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, VASILE LUPU MIRCEA
PREŞEDINTELE SENATULUI IONESCU-QUINTUS

Extras din Legea nr. 46/2008 - CODUL SILVIC

Titlul VI - Raspunderi si sanctiuni
Art. 104 Incalcarea prevederilor prezentului cod atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala, potrivit legii.
Art. 105 (1) Prejudiciul adus padurii, denumit in continuare prejudiciu, indiferent de natura juridica a proprietatii si de suprafata padurii avuta in proprietate, se evalueaza potrivit legii.
(2) Valoarea prejudiciilor din padurile incadrate prin amenajamentul silvic in grupa I functionala, din perdelele forestiere de protectie si din jnepenisuri se stabileste prin multiplicarea de doua ori a valorii obtinute potrivit legii.
(3) In situatiile in care prejudiciul evaluat potrivit prevederilor alin. (1) si (2) nu a fost recuperat de ocolul silvic care asigura serviciile silvice sau administrarea padurii, acesta se recupereaza de autoritatea publica centrala pentru finante publice, ca reprezentant al statului roman.
(4) Prejudiciul prevazut la alin. (1) se evalueaza de personalul silvic imputernicit potrivit legii.
(5) Sumele reprezentand contravaloarea prejudiciului care se recupereaza se distribuie in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Art. 106 (1) Reducerea suprafetei fondului forestier national fara respectarea dispozitiilor art. 36 si 37 constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda. (2) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza si schimbarea destinatiei obiectivului pentru care s-a obtinut aprobarea de scoatere din fondul forestier national sau de ocupare a fondului forestier national, daca schimbarea destinatiei se produce in termen de 5 ani de la aprobarea scoaterii din fondul forestier.
(3) Autorul faptelor prevazute la alin. (1) si (2) este obligat sa elibereze terenul forestier de orice constructii sau instalatii amplasate ilegal.
(4) Reinstalarea vegetatiei forestiere se executa, pe cheltuiala autorului faptelor prevazute la alin. (1) si (2), de catre ocolul silvic care realizeaza serviciile silvice sau administrarea padurii respective, pe amplasamentul care face obiectul infractiunii.
Art. 107 Ocuparea fara drept, in intregime sau in parte, a unor suprafete din fondul forestier national constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.
Art. 108 (1) Taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national si din vegetatia forestiera situata pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infractiune silvica si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani, daca valoarea prejudiciului produs este mai mica decat limita prevazuta la lit. a), dar fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar valoarea cumulata a prejudiciului produs depaseste limita prevazuta la lit. a);
c) cu inchisoare de la 2 ani la 6 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 20 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
d) cu inchisoare de la 4 ani la 16 ani, daca valoarea prejudiciului produs este de cel putin 50 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, la data constatarii faptei.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin. (1) se majoreaza cu 3 ani, in cazul in care faptele au fost savarsite in urmatoarele imprejurari:
a) de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica ori paralizanta;
c) in timpul noptii;
d) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
(3) In cazul in care infractiunile prevazute la alin. (1) au fost savarsite cu stirea sau cu acordul personalului silvic, nivelul minim valoric al prejudiciului pentru calificarea faptei ca infractiune silvica se stabileste la o valoare de 2,5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei.
(4) Tentativa se pedepseste.
Art. 109 (1) Pasunatul in padurile sau in suprafetele de padure in care acesta este interzis constituie infractiune silvica si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
b) cu inchisoare de la un an la 5 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin 20 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei;
c) cu inchisoare de la 2 ani la 7 ani sau cu amenda, daca valoarea prejudiciului este de cel putin 50 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin. (1) se majoreaza cu 3 ani in cazul in care faptele au fost savarsite in urmatoarele imprejurari:
a) in timpul noptii;
b) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
Art. 110 (1) Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale ori de arbori, puieti sau lastari care au fost taiati ori scosi din radacini, din paduri, perdele forestiere de protectie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrari de impadurire si din vegetatia forestiera din afara fondului forestier national, precum si al oricaror altor produse specifice ale fondului forestier national constituie infractiune si se sanctioneaza dupa cum urmeaza:
a) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, daca valoarea materialului lemnos sustras este de 5 pana la 20 de ori inclusiv mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior;
b) cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani, daca fapta a fost savarsita de cel putin doua ori in interval de un an, iar valoarea cumulata a materialului lemnos depaseste valoarea prevazuta la lit. a);
c) cu inchisoare de la 2 ani la 6 ani, daca valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 pana la 50 de ori inclusiv mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior;
d) cu inchisoare de la 4 ani la 16 ani, daca valoarea materialului lemnos sustras depaseste de 50 de ori pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
(2) Maximul pedepselor prevazute la alin. (1) se majoreaza cu 3 ani in cazul in care faptele au fost savarsite in urmatoarele imprejurari:
a) de doua sau mai multe persoane impreuna;
b) de o persoana avand asupra sa o arma sau o substanta narcotica ori paralizanta;
c) in timpul noptii;
d) in padurea situata in arii naturale protejate de interes national.
Art. 111 (1) Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare prin incendiere a padurilor, a perdelelor forestiere de protectie, a vegetatiei forestiere din terenurile degradate ameliorate prin impaduriri, a jnepenisurilor si a vegetatiei forestiere din afara fondului forestier national, de catre proprietari, detinatori, administratori sau de orice alta persoana, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
(2) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a avut ca urmare producerea unui dezastru, se pedepseste cu detentie pe viata sau cu inchisoare de la 15 ani la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 112 Constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda folosirea fara drept sau contrar reglementarilor specifice in vigoare a dispozitivelor speciale de marcat care a avut drept consecinta producerea unui prejudiciu cu o valoare de 5 ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior.
Art. 113 Falsificarea dispozitivelor speciale de marcat constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani.
Art. 114 Nerespectarea obligatiei prevazute la art. 30 alin. (1) constituie infractiune silvica si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda.
Art. 115 Maximul special al pedepselor se majoreaza cu 2 ani in cazurile in care infractiunile prevazute la art. 106-113 sunt savarsite de personal silvic.
Art. 116 Materialul lemnos rezultat din savarsirea infractiunilor se confisca si se valorifica potrivit legii.
Art. 117 Pe langa organele de urmarire penala sunt competente sa constate faptele prevazute la art. 106-113 personalul silvic din cadrul autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura si al structurilor sale teritoriale cu specific silvic, personalul silvic din cadrul Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva si al structurilor sale teritoriale, personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice private autorizate, precum si personalul imputernicit din cadrul Jandarmeriei Romane.
Art. 118 (1) Personalul silvic prevazut la art. 117 are competenta sa identifice si sa inventarieze, in locurile unde se afla, materialele lemnoase provenite din savarsirea unor fapte ce pot fi calificate ca infractiuni silvice.
(2) Materialele lemnoase prevazute la alin. (1) se retin de personalul silvic imputernicit sa constate aceste fapte.
(3) Procedura de retinere prevazuta la alin. (2) se aproba prin hotarare a Guvernului, la propunerea autoritatii publice centrale care raspunde de silvicultura.
Art. 119 (1) In cazul constatarii prejudiciilor produse prin fapte ce pot fi calificate ca infractiuni, persoana care are calitatea sa le constate depune actul de constatare la unitatea sau la institutia in care isi desfasoara activitatea.
(2) Conducatorul unitatii sau al institutiei prevazute la alin. (1) transmite actul de constatare la parchetul de pe langa instanta competenta din punct de vedere material si teritorial.
Art. 120 Faptele prevazute la art. 106-113 prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, indiferent de modul si de mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si de conduita faptuitorului.
Art. 121 Prevederile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile Codului Penal si ale Codului de Procedura Penala.

In atentia persoanelor care solicita eliberarea cazierului judiciar

In conformitate cu prevederile Legii nr.290/2004, privind cazierul judiciar, eliberarea unui certificat de cazier judiciar se poate face :
în regim normal termen:10 -30 zile lucrătoare;
în regim de urgenţă termen: 1 - 3 zile lucrătoare, pentru cei născuţi în alte judeţe decât Judeţul Neamţ şi au achitat taxa de urgenţă de 5 lei la trezorerie;
PE LOC, PENTRU CEI CARE AU ACHITAT TAXA DE URGENŢĂ DE 5 LEI LA TREZORERIE, SUNT NĂSCUŢI ÎN JUDEŢUL NEAMŢ, ŞI NU SUNT CUNOSCUŢI ÎN EVIDENŢA CAZIERULUI JUDICIAR.
Eliberarea în regim normal a certificatului de cazier judiciar se face la sediul:
Poliţiei Mun. Roman
Poliţiei Or. Tg. Neamţ
Poliţiei Or. Bicaz
Ghişeul de lucru cu publicul din Piatra Neamţ, după următorul
PROGRAM DE LUCRU
Luni, marţi, joi şi vineri, între orele 8,30 - 12 şi 14 - 16;
Miercuri, intre orele 8,30 - 12 şi 14 - 18.
Persoanele care solicită eliberarea unui certificat de cazier judiciar vor completa personal cererea cu majuscule pe toate rubricile prevăzute în formular specificând pe cerere regimul de eliberare normal sau de urgenţă.
Eliberarea în regim de urgenţă a certificatului de cazier judiciar se face numai la ghişeul de lucru din Piatra Neamţ unde există posibilitatea producerii certificatului pe loc sau în termenul legal de 1-3 zile lucrătoare.
În cazul în care se solicită eliberarea certificatului în regim de urgenţă, solicitantul va trebui să achite anticipat, o taxă de urgenţă în valoare de 5 lei, la Trezoreria Statului, dovada fiind chitanţa eliberată pe numele său.
Pentru eliberarea unui certificat de cazier judiciar este necesar:
- persoana solicitantă să se prezinte personal în ghişeu pentru a putea fi legitimată;
- buletinul sau cartea de identitate a solicitantului, valabilă;
- un timbru fiscal de 1 ron (10.000 lei vechi), pentru fiecare certificat solicitat;
- chitanţa de 5 lei, în cazul eliberării certificatui în regim de urgenţă, pentru fiecare certificat solicitat.
ATENŢIE
PENTRU PERSOANELE CARE NU SE PREZINTĂ PERSONAL, SE POATE SOLICITA CERTIFICATUL DE CAZIER JUDICIAR, DE CĂTRE ALTĂ PERSOANĂ ÎMPUTERNICITĂ ÎN BAZA PROCURII emise de NOTARIAT, AMBASADĂ-CONSULAT (pentru cei aflaţi în străinătate).
VALABILITATEA CERTIFICATULUI DE CAZIER JUDICIAR ESTE DE 6 LUNI DE LA DATA EMITERII.

Extras din Legea nr. 290/2004, privind cazierul judiciar

SECŢIUNEA a 2-a
Modul si conditiile cerute pentru obtinerea certificatului de cazier judiciar de catre persoanele fizice
ART. 21
(1) Persoanele fizice care au un interes legitim pot obtine propriul certificat de cazier judiciar.
(2) Certificatul de cazier judiciar se elibereaza persoanelor fizice în cel mult 10 zile de la data solicitarii, în cazurile prevazute la alin. (3), sau în cel mult 30 de zile de la data solicitarii, în cazurile prevazute la alin. (5), si este valabil 6 luni de la data primirii.
(3) Cererea-tip, cu datele complete de stare civila si motivata, se depune personal la unitatea de politie de la locul de nastere ori de domiciliu sau, dupa caz, la orice unitate ori subunitate de politie conectata la Sistemul National de Evidenta Informatizata a Cazierului Judiciar.
(4) Pentru eliberarea certificatului de cazier judiciar persoanelor fizice, institutiile abilitate în acest domeniu vor percepe o taxa extrajudiciara, prin aplicarea unui timbru fiscal pe cererea respectiva.
(5) Persoanele domiciliate în strainatate pot solicita eliberarea certificatului de cazier judiciar prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romîniei.
(6) Certificatul de cazier judiciar pentru persoane fizice se poate solicita si prin împuternicitii acestora, conform procedurilor legale în vigoare, dupa cum urmeaza:
a) în tara, numai pe baza unei procuri autentificate de catre un notar public;
b) în strainatate, pe baza unei procuri autentificate prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romîniei ori de catre un notar, cu respectarea cerintelor legalizarii actelor oficiale straine. Pentru statele care au aderat la Conventia de la Haga din 5 noiembrie 1961 este suficient sa fie aplicata apostila.
(7) Continutul procurii trebuie formulat în termeni clari, din care sa rezulte persoana care a fost mandatata, scopul si durata mandatului.
(8) Cînd certificatul de cazier judiciar este necesar pentru depunerea la dosarul de gratiere individuala, acesta poate fi solicitat de persoana condamnata, copii, aparatorul ori reprezentantul legal al acestuia, sotul persoanei condamnate, ascendentii, fratii ori surorile celui condamnat sau ai sotului acestuia.
(9) In vederea eliberarii certificatului de cazier judiciar catre persoanele prevazute la alin. (8), cu exceptia persoanei condamnate, se vor solicita acestora prezentarea în original si depunerea unei copii a documentelor ce fac dovada calitatii.
Alin. (2) al art. 21 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 202 din 23 iunie 2005, publicata în MONITORUL OFICIAL nr. 567 din 1 iulie 2005.

Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informatiile de interes public

EMITENT:
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 663 din 23 octombrie 2001
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1 Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.
ART. 2 În sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau instituţie publică se înţelege orice autoritate sau instituţie publică, precum şi orice regie autonomă care utilizează resurse financiare publice şi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României, potrivit Constituţiei; b) prin informaţie de interes public se înţelege orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei;< c) prin informaţie cu privire la datele personale se înţelege orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.
CAP. 2 Organizarea şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public
SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune privind accesul la informaţiile de interes public
ART. 3
Asigurarea de către autorităţile şi instituţiile publice a accesului la informaţiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop.
ART. 4 (1) Pentru asigurarea accesului oricărei persoane la informaţiile de interes public autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a organiza compartimente specializate de informare şi relaţii publice sau de a desemna persoane cu atribuţii în acest domeniu.
(2) Atribuţiile, organizarea şi funcţionarea compartimentelor de relaţii publice se stabilesc, pe baza dispoziţiilor prezentei legi, prin regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii sau instituţiei publice respective.
ART. 5 (1) Fiecare autoritate sau instituţie publică are obligaţia să comunice din oficiu următoarele informaţii de interes public:
a) actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţii sau instituţiei publice;
b) structura organizatorică, atribuţiile departamentelor, programul de funcţionare, programul de audiente al autorităţii sau instituţiei publice;
c) numele şi prenumele persoanelor din conducerea autorităţii sau a instituţiei publice şi ale funcţionarului responsabil cu difuzarea informaţiilor publice;
d) coordonatele de contact ale autorităţii sau instituţiei publice, respectiv: denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail şi adresa paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul şi bilanţul contabil;
f) programele şi strategiile proprii;
g) lista cuprinzând documentele de interes public;
h) lista cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate, potrivit legii;
i) modalităţile de contestare a deciziei autorităţii sau a instituţiei publice în situaţia în care persoana se consideră vătămată în privinţa dreptului de acces la informaţiile de interes public solicitate.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să publice şi să actualizeze anual un buletin informativ care va cuprinde informaţiile prevăzute la alin. (1).
(3) Autorităţile publice sunt obligate să dea din oficiu publicităţii un raport periodic de activitate, cel puţin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.
(4) Accesul la informaţiile prevăzute la alin. (1) se realizează prin:
a) afişare la sediul autorităţii sau al instituţiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masă, în publicaţii proprii, precum şi în pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autorităţii sau al instituţiei publice, în spaţii special destinate acestui scop.
ART. 6 (1) Orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice, în condiţiile prezentei legi, informaţiile de interes public.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal
(3) Solicitarea în scris a informaţiilor de interes public cuprinde următoarele elemente:
a) autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea;
b) informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public;
c) numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care se solicită primirea răspunsului.
ART. 7 (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcţie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare şi de urgenţa solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea şi difuzarea informaţiei solicitate depăşeşte 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiţia înştiinţării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informaţiilor solicitate se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiilor.
(3) Solicitarea şi obţinerea informaţiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condiţiile tehnice necesare, şi în format electronic.
ART. 8 (1) Pentru informaţiile solicitate verbal funcţionarii din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice au obligaţia să precizeze condiţiile şi formele în care are loc accesul la informaţiile de interes public şi pot furniza pe loc informaţiile solicitate.
(2) În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt disponibile pe loc, persoana este îndrumată să solicite în scris informaţia de interes public, urmând ca cererea să îi fie rezolvată în termenele prevăzute la art. 7.
(3) Informaţiile de interes public solicitate verbal se comunică în cadrul unui program minim stabilit de conducerea autorităţii sau instituţiei publice, care va fi afişat la sediul acesteia şi care se va desfăşura în mod obligatoriu în timpul funcţionării instituţiei, incluzând şi o zi pe săptămână, după programul de funcţionare.
(4) Activităţile de registratură privind petiţiile nu se pot include în acest program şi se desfăşoară separat.
(5) Informaţiile de interes public solicitate verbal de către mijloacele de informare în masă vor fi comunicate, de regulă, imediat sau în cel mult 24 de ore.
ART. 9 (1) În cazul în care solicitarea de informaţii implică realizarea de copii de pe documentele deţinute de autoritatea sau instituţia publică, costul serviciilor de copiere este suportat de solicitant, în condiţiile legii.
(2) Dacă în urma informaţiilor primite petentul solicită informaţii noi privind documentele aflate în posesia autorităţii sau a instituţiei publice, această solicitare va fi tratată ca o nouă petiţie, răspunsul fiind trimis în termenele prevăzute la art. 7 şi 8.
ART. 10 Nu este supusă prevederilor art. 7 - 9 activitatea autorităţilor şi instituţiilor publice de răspunsuri la petiţii şi de audienţe, desfăşurată potrivit specificului competenţelor acestora, dacă aceasta priveşte alte aprobări, autorizări, prestări de servicii şi orice alte solicitări în afara informaţiilor de interes public.
ART. 11 (1) Persoanele care efectuează studii şi cercetări în folos propriu sau în interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autorităţii sau al instituţiei publice pe baza solicitării personale, în condiţiile legii.
(2) Copiile de pe documentele deţinute de autoritatea sau de instituţia publică se realizează în condiţiile art. 9.
ART. 12 (1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii: a) informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.
ART. 13 Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.
ART. 14 (1) Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice. (2) Informaţiile publice de interes personal nu pot fi transferate între autorităţile publice decât în temeiul unei obligaţii legale ori cu acordul prealabil în scris al persoanei care are acces la acele informaţii potrivit art. 2.
SECŢIUNEA a 2-a Dispoziţii speciale privind accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public
ART. 15
(1) Accesul mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public este garantat.
(2) Activitatea de culegere şi de difuzare a informaţiilor de interes public, desfăşurată de mijloacele de informare în masă, constituie o concretizare a dreptului cetăţenilor de a avea acces la orice informaţie de interes public.
ART. 16 Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informaţiile de interes public autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să desemneze un purtător de cuvânt, de regulă din cadrul compartimentelor de informare şi relaţii publice.
ART. 17 (1) Autorităţile publice au obligaţia să organizeze periodic, de regulă o dată pe lună, conferinţe de presă pentru aducerea la cunoştinţă a informaţiilor de interes public.
(2) În cadrul conferinţelor de presă autorităţile publice sunt obligate să răspundă cu privire la orice informaţii de interes public.
ART. 18 (1) Autorităţile publice au obligaţia să acorde fără discriminare acreditare ziariştilor şi reprezentanţilor mijloacelor de informare în masă.
(2) Acreditarea se acordă la cerere, în termen de două zile de la înregistrarea acesteia.
(3) Autorităţile publice pot refuza acordarea acreditării sau pot retrage acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care împiedică desfăşurarea normală a activităţii autorităţii publice şi care nu privesc opiniile exprimate în presă de respectivul ziarist, în condiţiile şi în limitele legii.
(4) Refuzul acordării acreditării şi retragerea acreditării unui ziarist se comunică în scris şi nu afectează dreptul organismului de presă de a obţine acreditarea pentru un alt ziarist.
ART. 19 (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să informeze în timp util mijloacele de informare în masă asupra conferinţelor de presă sau oricăror alte acţiuni publice organizate de acestea.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acţiunile publice organizate de acestea.
(3) Autorităţile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare şi funcţionare să desfăşoare activităţi specifice în prezenţa publicului sunt obligate să permită accesul presei la acele activităţi, în difuzarea materialelor obţinute de ziarişti urmând să se ţină seama doar de deontologia profesională.
ART. 20 Mijloacele de informare în masă nu au obligaţia să publice informaţiile furnizate de autorităţile sau de instituţiile publice.
CAP. 3 Sancţiuni
ART. 21
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.
(2) Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată.
(3) Dacă după cercetarea administrativă reclamaţia se dovedeşte întemeiată, răspunsul se transmite persoanei lezate în termen de 15 zile de la depunerea reclamaţiei şi va conţine atât informaţiile de interes public solicitate iniţial, cât şi menţionarea sancţiunilor disciplinare luate împotriva celui vinovat.
ART. 22 (1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.
(5) Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru.
CAP. 4 Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 23
(1) Prezenta lege va intra în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, Guvernul va elabora, la iniţiativa Ministerului Informaţiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.
ART. 24 (1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul Informaţiilor Publice, Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi Ministerul Finanţelor Publice vor înainta Guvernului propuneri privind măsurile necesare pentru ca informaţiile de interes public să devină disponibile în mod progresiv prin intermediul unor baze de date informatizate accesibile publicului la nivel naţional.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autorităţilor şi instituţiilor publice cu echipamentele de tehnică de calcul adecvate.
ART. 25 Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice prevederi contrare. Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 13 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI, PAUL PĂCURARU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 septembrie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALER DORNEANU